Skip to content

O amintire draga ” micuta parisianca”

18/06/2013

   Candva demult,am cunoscut un om.

Poate este prea mult sau impropriu spus ca l-am cunoscut!Insa…l-am cunoscut!

Nu am dat mana si nici nu ne-am vazut face2face …de cele mai multe ori te intalnesti si spui ca il cunosti, cand de fapt…nu-l cunosti mai deloc!L-am cunoscut altfel, i-am cunoscut sufletul,inima l-am admirat si i-am admirat calitatile si l-am invidiat pentru felul sau de a fi.

Am cautat in arhiva postarea scrisa depre respectiva persoana(stiu ca am mai scris odata), insa…nu am gasit!

Da! era un barbat.Nu stiu sa spun daca a fost vorba de iubire  sau daca legatura instaurata intre noi a fost ceva mai special! Atat stiu ca nu era ceva de genul unei legaturi intre un barbat si o femei….Era ceva…altceva!

Insa mi-a placut barbatul din el si nu pe el ca barbat.Stiu! suna tare aiurea insa nu as putea explica sa intelegeti cum inteleg eu.

L-am cunoscut …aiurea.Pe un site, generat automat de yahoo pe atunci….au trecut vreo 5-6 ani de atunci.Nici nu mai stiu cum se numea si nici daca mai exista acel site.

Era  in  misiune in Afga. , impreuna cu batalionul din care facea parte,  caruia stiu ca ii era ceva cu grade.Nu m-a interesat niciodata ce anume era.

I-am tinut de urat si am conversat o perioada buna de timp,  pana la revenirea in tara.Ore in sir am dezbatut viata pe toate laturile ei si mi-a fost si prieten si psiholog si frate si ….tot ce poate fi un om.

Are 2 copilasi frumosi foc, pe care ii iubea ca pe lumina ochilor sai si o sotie caruia i-ar fi dat oricat timp ar fi vrut ea . O iubire nemarginita care arareori o gasesti in ziua de astazi.

Mi-a spus ca sunt femeie si ca sunt frumoasa.M-a ajutat sa inteleg acest  lucrusi sa invat sa ma iubesc si sa ma fac inteleasa.Mi-a dat sfaturi,idei , teme si eu trebuia sa expun apoi concluziile.

Avea…avea un fel aparte de a sta de vorba …era deschis si in acelasi timp foarte secretos .Aparea si diparea uneori ca nu intelegam de ce .Dupa o vreme indelungata de absenta …am inteles.A revenit si api am realizat  ca va disparera definitiv.

Am cunoscut candva un om, cu car nu mi-ar fi fost teama sa raman peste noapte, intr-o incapere cu el.Am fi povestit  cate in luna si in stele  doar pentru simplu fapt ca ne placea sa conversam.Eram compatibili, comunicativi.

Un om care …daca a facut cateva avansuri , au fost atat de subtile incat adeseori eu nu am stiut cum sa le interpretez in prima faza , gafand .Avansuri care nu le-ai fi luat ca atare.A fost gentil pana si in cuvinte , domnos si niciodata nu a spus ceva care sa supere , sa jicneasca , sa ofenseze nici macar in cel mai mic procent.Intelegator si rabdator…calitati rare .

Eu am mai calcat in strachini…asa sunt eu

Au trecut 2-3 ani de cand a disparut si desi a spus ca va reveni intr-o zi ….stiu in adancul sufletului meu ca nu va mai reveni niciodata pentru micuta parisianca!

Anunțuri
4 comentarii
  1. prin cunoastere, avem oportunitatea de a ne deschide ozironturile.. si persoanele acestea care reusesc sa strapunga sufletul nostru, stabilindu-se acolo, nu trebuiesc inlaturate! 🙂 minunat articol

    • Multumesc tare mult!
      🙂

  2. Stefania permalink

    Ce bine-i când înâlneşti în drumul tău oameni cu care să fii compatibil…
    Îţi înţeleg dorul, dragă tink3rbe11,… pentru că astfel de oameni, îţi ating sufletul şi acolo rămân. Sper să-l reîntâlneşti, cât mai curând posibil pe bărbatul cu care ai o legătură specială, de suflet!
    O noapte liniştită îţi doresc, draga mea! 🙂

    • Sper..multumesc Stef!Sufletele rare ..raman in suflet!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: