Skip to content

Pelerinul

07/10/2012

Strainule ce-mi bati la poarta,
de unde vii ? si cine esti?
esti obosit de-acum , se vede
prin drumuri prafuite-ai mers.
Povara din suflet e mare,
batatorind intr-una , ceas de ceas
tacerea din priviri nu-i oarba,
ramai putin si fa popas.
Drumet batut de ganduri multe,
ce drumul ti-ai oprit aici,
popasu-i scurt cat povestesti,
cu dor ne-mbratisezi si pleci.
Asa domol iti este mersul
te pierzi in drumul prafuit,
acum cand nu-ti mai aud pasul
ma-ntreb : Oare de ce-ai venit?!

Anunțuri

From → Poezie

3 comentarii
  1. Stefania permalink

    Minunat poemul, tink3rbe11 draga!
    Ciudat, pelerini suntem cu totii pentru cineva!
    O noapte linistita iti doresc, cu mult drag! 🙂

  2. „Asa domol iti este mersul
    te pierzi in drumul prafuit,
    acum cand nu-ti mai aud pasul
    ma-ntreb : Oare de ce-ai venit?!”
    intrebarea asta mi-am pus-o si eu de sute de ori in gand noaptea trecuta, dar fara niciun succes.
    frumos poem. trist, dar frumos..
    O duminica frumoasa iti doresc cu mult soare in suflet, caci ala nu dispare odata cu venirea iernii! 🙂

    • Iti multumesc pentru cuvinte!
      Sunt intrebari care nu-si gasesc intotdeauna raspuns…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: